O perdea de aburi moi,
desprinşi din poezia caldă,
îmi serveşte drept ecran
pe care proiectez o himeră
prin prisma unui dor nebun.
Mişcări din dans de iele
în cântec de sirenă,
modelează ceaţa ca pe lut
şi întrupează artistic
o tortură agonizantă.
Simt mângâieri mătăsoase
cum fug spre vârful degetelor
când este în faţa mea,
dar îmi îngheaţă lumina ochilor
când se pierde în orizonturi reci.
Gheara crâncenă a iubirii
caută să îmi sfâşie pieptul,
iar eu alerg dupa ea
sperând să îi imortalizez făptura
în rama inimii încă goală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu