Muzică şi versuri

cândva mi-ai trecut prin vis

şi mi-ai furat coarda cea mai sensibilă

pe  care ai tors-o pe fus de dor

te-am ajuns din urmă

la echinocţiul de primăvară

atât căt să apuc să-ti fur

voalul cel fin de portativ

ţesut din al meu suflet

înrourat cu note divine

ca iarba dimineţii

acum sunt în clocot la foc mic

căci încă n-am scris versurile perfecte

pentru melodia chipului tău

Lullaby

în coroana universului

psalmul tăcerii răsună

ca un cânt de pasăre neagră

camuflată printre galaxii

aud departe focul genezei

trecând prin vid ca printr-un lan

lăsând în urmă tăciuni încinşi

muza ascunsă într-un turn secret

mă priveşte printr-o gaură de vierme

cum rătăcesc printre stele creţe

în căutarea unei raze de sprijin

să-mi învăţ sufletul să meargă drept

dintr-o lojă selenară

în pauzele dramei de jos

ascult concertul de linişte

Chip de nisip

pleoapa clară a unui val

îmi şterge geneza eşuată

şi-mi lasă sărutul de izbelişte

regatul rece al braţelor tale

a refuzat atingerea mea caldă

iar eu

nu îmi voi pune pe cap coroana de fier

să fiu un rege de cenuşă

care va stăpâni secunda întinsă

între hotarul vieţii şi al morţii

dintr-un tron electric

marea nu doarme

clipind mă sileşte să te zămislesc

din nisipul care-l mai am în clepsidră

să-mi las doar un singur fir

pentru o încleştare de buze

Secunda eternă

tors din caier de neant

răsucit pe fibra timpului

universul

se deapănă pe un ghem centrat

pe un Big-Bang care a murit

la o secundă după naştere

înlănţuirea infinită clădeşte

templul prezentului efemer

pe evenimente reci

înghiţite de valul nefiinţei

care-i doar c-un pas în urmă

o piedică nebănuită

va prăbuşi totul

în vid

?

Tourniquet

sunete bizare de pe claviatura nopţii

îmi acompaniază versul de jale

în curgerea sa letargică

din văile adânci

ale minţii mele prăpăstioase

prin livezile iubirii rătăcind

m-am adăpat din otrava amară

a fructului cel mai necopt

care mi-a strepezit sufletul

speriat mă ascund sub umbre

alerg nebuneşte peste stânci

prin râpe în păduri virgine

spre poiana unde creşte dimineaţa

să-mi pansez rănile cu linişte