Universuri paralele
cu ascunse înţelesuri
îmi pun iar condeiu-n mână
să te risipesc în versuri.
Psalmi şi elegii divine
aşteaptă să-mi curgă-n pană,
ode să-mi aline dorul,
punându-mi sare pe rană.
Pentr-o inimă tăcută
limba-mi poate fi iscoadă
înţepând vorbe mieroase,
ascuţită ca o spadă.
Visul de poet apatic
e ca o haină de doliu,
însă tu ignoră jalea
de poem contradictoriu.
Gânduri în coadă de peşte
prin sită deasă cernute
gata sunt să-ţi lege strofe
înşirând dorinţe mute.
Când himerele haine
se-adună să-mi ceară vamă,
savurează-mi poezia,
dar să nu mă iei în seamă.
06. 03 2014
