Suflet spre lectură

Nu ştiu ca să frământ lutul,

N-am atâta iscusinţă,

Să îi dau forma perfectă,

Îmi este cu neputinţă.

Nu pot ca să cioplesc piatra,

Dalta nu îmi stă în mână,

Nu mi-a dat ca să fiu sculptor,

Ursitoarea cea păgână.

Pensula îmi e străină,

N-am valenţe în pictură,

Pânza preţioasă cere,

Artă nu mâzgălitură.

Dar am pana tremurândă,

Care patima-mi îndură,

Şi am sufletul ce-o mână,

Ca să îl dau spre lectură.

Oază

cândva

într-un august torid

doar preţ de o secundă

m-am plimbat prin ochii tăi

ca printr-un lan de floarea soarelui

cuprins de plânsul fără suspine

petalele lăcrimate se aşterneau

într-un strat de un galben radiant

dar spre senin răzbătea

doar negrul seminţelor coapte

în miezul cărora ai pus

embrioni de păcate şi vise

rod pe care l-am cules

din fiecare privire

am fost acolo

am păşit desculţ printre raze moi

m-am adăpat din apa cea mai pură

m-am odihnit sub umbra molcomă

şi am văzut tot aurul ce-l porţi ascuns

sub bolta irişilor întunecaţi

Vis de-o vară

Apusul se desfăşoară cleios,

tablou semiobscur

pictat în culori hemoragice.

Tresari din somn

când piciorul tău moale

îmi mângâie obrazul mai aspru

decât nisipul ultimului ceas.

Nu te teme draga mea!

Rochia păcatului îţi vine perfect,

nu are rost să o pătezi cu iubire,

oricum nu pentru mine,

căci n-aş găsi tărie să o port

până la ofilire, până în ţărână,

sau chiar dincolo,

dar în seara asta arzi de pasiune

şi vreau să mă las mistuit.

Am tras un nor peste lună

şi am să ţes pe tine mătase de sărut.

Zile însorite

clepsidra în deşert

îşi deplânge goliciunea

trupului de sticla firavă

siluit de o amintire

sorb ultimul strop de pasiune

dintr-o dragoste care speram să devină

un perpetuum sentimental

dar care s-a închis prematur

într-un bob de mac

pe care l-am pierdut pe o plajă

am pus gaj sufletul

însă negustorul de leşinuri

nu vinde moartea pentru o zi

cât să mă pot reîncarna

într-un muşuroi de furnici

cu inima seacă tânjesc după zilele

în care totul vibra a poezie

sub lumina ei caldă

12. 07. 2013

Temelie

ecouri de inimă goală

pana îmi scutură glacial

trasate de-un suflet de smoală

pe neîmplinirea de fundal

în cântec de carii şi molii

aura mi se deşiră lent

iar noaptea când dorm şi strigoii

urmăresc un ideal absent

visul se-nchide tăcut în zori

mă lasă să cad în ruină

apoi să mă reclădesc spre nori

peste-o iubire clandestină

mi-am scris zbuciumul mistuitor

să-mi fie mereu mărturie

a vremurilor pline de dor

de când ardeam ca o făclie

10. 07. 2013

Pe aripile vântului

Plutesc absent ca frunza-n vânt,

Prin vidul de iubire,

Galben la faţă cad tăcut,

Spre lenta putrezire.

Şi plopu-i doar un vis distant,

Cu zbuciumu-i văratic,

Iar dragostea se pierde-n zări,

Ca şoimul singuratic.

În orişicare zi-mi blestem,

Condiţia lumească,

Căci nu e leac să-mi vindece,

Osmoza sufletească.

Descumpănit mai scriu ceva,

Mai pun sare pe rană,

Durerea nu-mi va înflori,

Cristale pe sub geană.

Rugă către Belisenna

Faşa de întuneric a acestei lumi

m-a văduvit de mângâierea ta,

iar tu m-ai alăptat printr-o rază pală,

care năştea curcubeie noncolore

peste ploaia de lacrimi,

când dinţii ruginii muşcau adânc

din armura mea interioară.

Aş goni din nou nebun

spre lacul tău ascuns în codrii,

să mai prind o reflexie de o secundă

a iubitei cere nu îmi este sortită,

dar inorogul negru zace muribund,

răpus de amărăciunea iubirii neîmplinite.

Am obosit căutându-mi fericirea,

iar tigrii mei cu aripi de fluturi albi

nu mai îmi pot trage gândul

spre templul tău din naltul norilor,

ca să îţi cad în genunchi.

Ascultă-mă zeiţă mamă

şi-ntoarceţi faţă către mine,

cu iubire inundă-mi inima,

să n-am cerneală câte versuri.

Despleteşte-ţi pletele de argint

şi luminează drumul spre casă,

fiului tău rătăcit.

 Sursa imagine: http://terraumbra13.blogspot.ro