Cuantificare

Denaturând fizica

eu măsor distanţa în nopti polare

şi timpul în săruturi lipsă.

Singurătatea o măsor în pietre,

dar o stâncă mi s-a luat de pe inimă

şi s-a transformat în nisip de clepsidră

în seara în care,

am deschis dicţionarul cuvintelor nerostite

la litera ”i”.

Totul s-a redus la fluturi.

23. 09. 2014

În umbra ochilor tăi

pe când creşteam pe sub mărăcinişuri

ferindu-mă de rugii şerpuiţi

îmi mutam inima prin ascunzişuri

să n-o rănesc în ghimpii ascuţiţi

soarta mi-a dat pietre la rădăcină

şi umbre să-mi acreasca sufletul

mă ridicam cât să cad în ruină

şi nimeni să-mi auda strigătul

dup-un apus de iarnă friguroasă

din depărtări minune te-ai ivit

mai pură ca a zorilor crăiasă

mai caldă ca al verii răsărit

mi-ai spălat rănile de putregaiuri

mi-ai curăţat gândul de durere

cu ochii blânzi ce nasc în mine valuri

şi şoaptele de lapte şi miere

m-ai îndrumat spre a luminii vale

m-ai învăţat cum versuri să rodesc

căci poezia mi te-a scos în cale

în poezie-am să te risipesc

17. 09. 2014

Bottom line

un roi de gânduri sălbatice

îmi stă pe vârful limbii

ca muştele pe-o rană

larvele nerostite

cu dinţii piliţi de nerăbdare

îmi exhumează papilele

mi-aş clăti gura în prima baltă

dar cum eu nu port lesă

urlatul la stele îmi este interzis

pe când dragostea era la ani lumină

surâsul îmi era strepezit

iar pelinul singurătăţii îmi părea insipid

11. 09. 2014

Countdown

ca un tablou neterminat

zorii mijeau dureros

cu Venus în exil

uneam eclipse inelare

când mi-am dat seama

ca universul nu are sens

ca un ceas care merge înapoi

ca un râu ce nu curge

ori ca o inima ce nu iubeşte

i-am pus o bombă la rădăcină

şi-n bătaia numărătorii inverse

aştept să văd specatcolul

infinitului dintre două secunde

când Luna va cădea în Soare

26. 08. 2014

Simbioză

Din mine se hrăneşte-un sentiment,

îmi stoarce seva şi-n ochi îmi înfloreşte,

îl ocrotesc şi îl ud permanent,

şi simt cum dorul fiinţa-mi năpădeşte.

Ca edera sălbatic şi hain,

mai nobil decât o viţă roditoare,

din inimă-mi se-adapă cu venin

şi o inundă cu-a zeilor licoare.

Bacus sughiţă sec prin podgorii,

eu sorb nectarul din şoapte-mbătătoare,

fructe strivite-n serile târzii

de buzele zeiţei ce-n vise-apare.

Dintr-o ruină ce-a fost la pământ,

pe ramuri fine-crude mă las reclădit,

un templu-nalt ca ei mereu să-i cânt,

căci iute de haosul meu m-a văduvit.

20. 08. 2014