O ploaie bacoviană
bate letargic la fereastra mea
înlăcrimată de atâta plăcere,
după sărutul unui vânt cald
născut în pat de flori.
Se clatină amfora cerului
în briza caldă şi aromată,
plouă cu verde crud
şi din descântec lin de străşini
se reîncarnează primăvara
în trup proaspăt de pădure,
neprihănit de toamnă.
Cu revărsări de lumină divină
se deschid jgheaburile norilor
să curgă viaţa în firul ierbii
printre tunete înfundate,
ca să tresară-n somn
poetul din mormânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu