Rânduri pentru tăcere

nu pot să mă ascund

sub ţurţuri grei de linişte

acum

în plin anotimp al cuvântului

eu

fiinţă a căutărilor utopice

care îşi cântă zbuciumul

nu-mi pot amuţi gândul

a cărui limbă de sabie

taie noi înţelesuri

cu vorbe alese

voi scrie rânduri şi pagini

până ce viaţa va închide peste mine

coperta morţii

să umplu apoi liniştea de mormânt

căci încă voi mai avea de spus

totul

Eden în lucru

pe când hoinărea liber
prin cele mai ascunse gradini ale Raiului
sufletul
ostenit de atâta frumos
a stat să îşi tragă răsuflarea
la umbra statuii lui Lucifer
 
cete de îngeri s-au năpustit asupra sa
şi-au încercat să îl stărpească
zdrobindu-l cu mere oprite
 
l-au ridicat dintre poamele care musteau
şi l-au aşezat pe un nor de toamnă
ca să coboare pe apele cerului limpede
până la cea mai de jos parohie
 
un vânt l-a purtat ca pe un fulg
abandonându-l pe o lume stearpă
unde din ţărâna pe care a muscat-o
la locul persecuţiei divine
şi dintr-o sămânţă rămasă sub pleoapa dreaptă
îşi construieşte propriul Eden

Moluscă

ecourile cardiace

loveau ţambalul toracic

asemeni unor ciocănele

până ce coastele mi le-au rupt

ca pe nişte corzi subţiri

în ritmul alert de dragoste

apoi jilav de lacrimi

în pas domol de melc

prin nisipuri m-am târât

până am ajuns sub ochii tăi

din care m-ai plouat cu foc

să-mi faci o cochilie de cristal

stau acum în faţa ta

cu inima bătând la vedere

şi sculptând fisuri adânci

te implor neputincios

prin flăcări să mă treci din nou

ori să calci peste mine

Vas fantomă

în vele îmi plânge curcubeul

şi îmi oftează marea cu un vânt calm

purtându-mi departe corabia gândului

pe ape care se încheagă spre cer

către porţi demult închise

comete zburdă ca delfinii

stelele s-au înecat în spuma valurilor

însă lumina farului mă înconjoară

şi mă trece prin furtuni aprige

cu toate ca destinul este la cârmă

catargele şubrede mi se tocesc

pe sub perdelele aspre de nisip

prin care timpul mă trece nemilos

în căutarea mea utopică a clepsidrei

în care secunda primordială se divide

ultimul port mă aşteaptă în ceaţă

să îmi leg vasul de o piatră de mormânt

departe de apele unei lumi tulbure

şi de curgerile veninoase din privirile

celor ce nu văd dincolo de cuvinte