Serenitatea din ceaşca de cafea
îndulceşte dimineţile mohorâte,
după nopţi în care am sorbit versuri
din pahare cu vin sec.
Păcat...
orice nuanţă nobilă
şi orice mâl întunecat
se dizolvă subit
în viaţa mea apă de ploaie
strânsă într-o coajă de nucă
în care se nasc pe alocuri
sedimente de poezie.
Un roi de vise puerile
reţine razele calde
să nu pot migra în vapori
spre sfere de lumină.
Mă tot ocoleşte norul
ce-mi poate da acel strop,
acea picătură preţioasă
din colorantul intens
stors din curcubeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu