La mişto

Mari experţi în ale vieţii,

Zac sub măşti de nonşalanţă,

Mirosind de la o poştă,

A abuz de ignoranţă.

N-am cum să rostesc o frază,

Căci negreşit îi agasez,

Râd în pumni şi îşi dau coate,

Că nu vreau să mă cenzurez.

Pozează-n mironosiţe,

Vameşi de viţă haină,

Fără mod de-a înţelege,

Mântuirea mea virgină.

Pot să eschivez c-un zâmbet,

Orice gest de duşmănie,

Am şi eu la urma urmei,

Dreptul la ipocrizie.

Strângeţi rândurile haitei,

La orice semn de pericol,

Dar decât plictisul vostru,

Aleg să cad în ridicol.

Îndulciţi mutrele acre,

Viaţa-mi dă lămâi de-a sila,

Însă mai am atât umor,

Să-i cer sare şi tequila.

Hai sictir neamuri de traistă,

Genii în incompetenţă,

De vreţi să-mi vorbiţi la spate,

Eu vă fac o reverenţă.

Papercuts

Ce a  mai rămas din azi se va risipi,

mai repede ca fumul de ţigară

la o răscruce de vânturi.

Mi-am luat un scurt răgaz

şi am închis ochii tăiaţi de foi,

ca să privesc secunda,

să văd cum în ea se înnoadă:

fericirea, durerea, moartea

şi toate celelalte soluţii

universal valabile

pentru această ecuaţie,

în care mă adâncesc.

Toată această viaţă uzată

mă strânge mai tare pe zi ce trece,

iar sufletul,

de bătături plin,

nu mai simte zilele,

oricât de tăioase ar fi.

Încerc să car povara alegerii corecte,

însă sunt mult prea mic.

Odă (fără adresă)

Prăvălindu-ne spre viaţă,

Traşi de-o steauă căzătoare,

Am dat faţă cu destinul,

Să ne pună la-ncercare.

Am vrut să gustăm dulceaţa,

Coaptă de pomul interzis,

Vrut-am să trăim iubirea,

Şi-am evadat din Paradis.

Ne-a lovit tăişul sorţii,

Cruntă lamă de durere,

Şi-am căzut la ani lumină,

Separaţi în semisfere.

Văduvit de-a ta căldură,

De hazardul implacabil,

Strig la cer de disperare,

Într-un gest impardonabil.

Lucifer făgăduieşte,

Că-mi dă îngerul pereche,

De-i voi vinde al meu spirit,

Îmi şopteşte la ureche.

Claustrat de trupul firav,

Pus pe drum spre pribegie,

Străbat nopţile virgine,

Doar cu inima-mi făclie.

Sunt mânat inexplicabil,

De un dor fără de seamăn,

Să cânt dragostea eternă,

Odă sufletului geamăn

Autoexorcizare

ochii mi s-au aprins instantaneu

după ce în spatele lor s-au întâlnit

toate sfârşiturile lumii

pe care le-am pus la macerat

alături de pasaje prohibite

din toţi profeţii nelegitimi

asta mi-a pus îngerii pe fugă

apoi i-am prins în capcana unei oglinzi

unde continuă războiul

până şi ei şi-au dat seama

că pe-aici eternitatea este o ghicitoare

(sau doar o glumă seacă)

al cărei răspuns nu-l poţi afla

dacă nu te-ai împărtăşit înainte

cu taina mormântului

privindu-i cum se omoară am înţeles

căci mai devreme sau mai târziu

buretele timpului şterge orice creaţie

SMS - Save My Soul (SOS disperat)

balta din drum

se zbate în valuri tulburându-se

căci nu are vreodată să intre

în valsul norului de sus

la rădăcini cu lanţuri de stâncă

stejarul suspină foşnind dureros

când şoimul planează pe briza lină

urcând spre înaltul cerului

ca cea mai parfumată floare

mi-am umplut cu nectar cupele ochilor

pe care îl voi risipi în vânt

căci nici o albină nu îl va culege

umbra mea-steag inert

pironită în stâlpul destinului putred

pune pe hartă insula-mi aridă

într-un ocean de apă dulce

plutind pe curentul calm al iubirii

toate corăbiile se îndepărtează