4:22 (Fericirea fără tacâmuri)

pe cărarea orei de cumpănă

păsări cu pene de neon

monştri ce transpira smoală

şi alte spaime ceţoase

vor să mă prindă din urmă

înfometat

sufletul îmi aleargă desculţ

prin pădurea părului tău

unde în foşnetul liniştii

înarmat numai cu şoapte

vânează sălbatic fericirea

pe care o va consuma crudă

secunde învolburate

trec peste mine ca o tornadă

când gura-mi însetată

începe pelerinajul spre buzele tale

către izvorul neînceput

atunci o să fiu sătul...

08. 06. 2014

Tornadă

Desenam cercuri peste cercuri

printr-o rotaţie domoală,

când le-ai tăiat cu-a ta lumină

şi le-ai unit într-o spirală.

Şi mă înalţ spre cer sălbatic

plutind ca vulturul pe-o briză

şi nu mi-e frică de cădere,

dacă în joc tu îmi eşti miză.

Înlănţuită-n dor şi tristă

ai să oftezi atunci când plouă,

privind absent-un nor sihastru,

ochii-ţi încinşi prinde-vor rouă.

Iar dacă limba-mi veninoasă

o să-ţi aducă-n suflet jale,

flagel o să îmi fac din versuri,

să-l ud în lacrimile tale.

Vârtejul colcăie în mine

sorbindu-mi fiinţa cu ardoare,

avid caută să culeagă

nectarul dintr-o sărutare.

26. 05. 2014

sursa imagine : http://slowbuddy.com/inspiration/20-terrible-tornado-pictures/