Căutare

„Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodată,

dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa.”

Vama Veche

Când creşte noaptea
din umbre de pădure
şi soarele este bocit de salcii
cu glas amar de cucuvele
eu îmi încep pribegia.

Pe hărţi stelare încâlcite
urmăresc un cânt de sirenă
căruia doar sufletul meu blestemat
îi stă neputincios în cale
şi-l sparge în mii de ecouri
ca să fug după toate.

În zori mă răpune visul tău
asemeni unei boli molipsitoare,
acum când mă arde setea
şi m-aş adăpa nesăţios
din urma ta de zeiţă
spre care aleargă toată roua
să îşi desăvârşească puritatea.

Dar răsăritul...

Voi alerga spre tine
chiar dacă speranţele se ofilesc
la umbra stâncii destinului,
iar ruga e doar amăgire
când Dumnezeu este redus
la o simpla particulă
ascunsă mai degrabă
în neutroni.