duminică, 29 iulie 2012

Secetă

deasupra mea norii
au uitat să mai cadă
devenind simplu decor

îmi bălteşte sângele în vene
iar sufletul deasupra sa
s-a transformat în roi de muşte
şi îi soarbe seva cu nesaţ
până la secarea izvorului
ca apoi să caute altă albie

ascund deşertul din priviri
până la prima ploaie de viaţă
când o să-mi curgă puhoaie-n ochi

marți, 17 iulie 2012

Salvează-mi ochii!


Ochii secaţi de apele saline
refuză blestemul opacităţii,
îşi slefuiesc asprele cornee
prin colburi fine de amintiri
şi nisipuri străine de clepsidră.


Vino!

Peste oceanul sufletului meu
propagă-ţi mierea într-un tsunami,
din temelii dărâmă-mă te rog,
ca o urgie binecuvântată.


Arată-mi pasul de iubire

ca să dansăm nebuni spre zori,
unde cu incantaţii tactile
am să invoc musonul de lacrimi,
să-mi urce iarăşi în priviri.


Învaţă-ma să plâng de fericire!


miercuri, 11 iulie 2012

Reflexie moartă

oglinda în chinurile facerii
crâşneşte sticlos în ramă
încleştând caninii fisurilor

îşi rupe apele limpezi de argint
sfâşiate de ochii mei înceţoşaţi
captivi în vise mlăştinoase

sângerează lumină tulbure
coagulând întunericul în vânătăi
împrejurul unui contur rece

naşte o reflexie care nu zbiară
spânzurată în cordonul ombilical
al realităţii care o hrăneşte

duminică, 8 iulie 2012

Gust amar


îmi răsună pieptul a neîmplinire
ca un clopot cu limba inimă de plumb
când paşii privirilor ei nasc în mine
înţepătoare ecouri piramidale


ascund avântul spre fericirea interzisă
îmbrăcându-mi privirile cu roba tristeţii
când îmi curge pe stalactitele sufletului
seva iubirii pe care nu am s-o gust


mărul oprit va putrezi în întunericul rece
rămânând în urma lui doar învelişul de versuri
căci nu o să-i câştig dragostea la loz în plic
la loteria viselor măsluită de destin


luni, 2 iulie 2012

Jumătate lipsă

Poezia
este cel mai mare munte,
în vârful căruia zeii fac popas
la umbra pomului cunoaşterii.

Îi escaladez pantele stâncoase,
cu frânghii de cuvinte şi pitoni de metaforă,
în cautarea celei mai înalte stânci
de pe care să mă arunc în gol.

Nu pot decat să planez,
Raiul mi-a dat prima aripă şi Iadul pe a doua,
una crescută în exterior şi alta în interior,
într-un antagonism care mă sfâşie.

Cu singura pană
mai împletesc încă o cărare
cu o ureche ascultând ale heruvimilor ode
şi cu cealaltă diavolii dospind apocalipsa.

Îmi iau elan pentru încă un salt
în care voi mima zborul şi ţipătul primordial,
căci sunt doar o jumătate de pasăre phoenix
în căutarea unui crematoriu.


The Scarecrow

sunt strajă peste pajişti
pline de cucută şi mătrăgună
pironit în ţăruşul sorţii
pe care îmi urcă în piept
buruieni albinoase


printre otrăvuri acide
voi sta să îmi maturez versul
timp de 77 de generaţii de corbi
şi să îmi fac aripi negre
din penele lor lepădate


când inima-mi va fi avidă
ca un bulgăre de var nestins
îmi voi lua tăcut zborul
spre râul iubirii din care voi renaşte
porumbel