Cheia visului de iubire
a dat tonul trăirilor
care au dat năvală peste mine.
Mi-am redus raţiunea la tăcere
să pot asculta chemarea dulce,
apoi sufletul avid de ea
s-a transformat în violoncel
căruia i-am pus strune fragede
decupate din liniştea dimineţii,
să poată cânta armonios
freamătul paşilor ei
purtaţi departe de mine.
Caut să-mi acordez pana
după nota sentimentului suprem
şi compun o arie premergătoare
al cărei dirijor e dorul
pe care îl voi vinde pe un sărut.
Atunci va începe simfonia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu