La malul serii

Refluxul zilei tulbure

mă cheamă să-mi scald sufletul

în valuri limpezi de lumină difuză,

iscate de o rază albăstruie

pe laguna crepusculară

în care vor coborî stele.

Îmi plimb gândul hoinar

printre epave de vise

eşuate la malul serii

şi piaptăn nisipul mărunt

cu pana astăzi mută,

sperând să găsesc cioburi.

Inima mea – jumătate de clepsidră,

nu îşi cunoaşte măsura

şi caută cu înverşunare

să-şi întregească existenţa,

să lase dragostea...

să curgă.

Caut să făuresc din resturi,

în focul revărsat de lună,

o sticlă fină de ceas

pe care să picur apoi

un fir de sentiment,

să-l subţiez cu poezie.