vineri, 18 mai 2012

Amprenta prezentului

Între nostalgie şi visare
prezentul este redus
la o secundă efemeră,
la un gând înaripat,
ori la o simplă foaie albă.
Îngheţând curgerea secundei,
pliez foaia în spatele retinei scârbite
care este ca o coală de plombagină
şi peste ea aştern gândul,
apoi presez totul la un loc
între pietrele dure
ale trecutului şi viitorului.
Secunda se topeşte
şi gândul îşi ia zborul,
iar retina obosită se refugiază
la adăpostul cald al pleoapei.
Rămâne în urma zilei
doar foaia mâzgălită
în această matriţă bizară...
Un tablou abstract.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu