Ploaie

Departe de orice logică
flirtez cu nebunia,
când infinita ecuaţie
a unei vieţi ce caută
o curba,
mă plouă mereu...
cu necunoscute.

Cercul de deasupra
în ploaia lumii păgâne
îşi dizolvă conturul,
zădărnicindu-mi eforturile
de a-mi da conţinutului
forma angelică.

Dialogul cu mine însumi,
rod al singurătăţii
va lăsa poate o dâră
în drumul meu spre ţărână,
atunci nori de doliu
o să plouă peste mine...
cuie de sicriu.