„ ... eşti unul dintre cei ce au cerut tăcerii sa strige şi durerii să spere.”
Anadevis
Păşesc peste o zi ternă,
Cu durerea-mi haină lungă,
Şi îmi las capul pe pernă,
Plin de gânduri fierte-n rugă.
Azi am pus din nou tăcerea
Să-mi fie strajă buzelor,
Dar când mă inneacă fierea,
Zbier din adâncul ochilor.
Am văzut speranţe moarte
Ucise-n goana ceasului,
Sfârşesc prin a fi tăiate,
De colţii reci ai timpului.
Spre mâine păşesc cu teamă,
Cu un alt vis în buzunar,
Şi-l voi privi cum se destramă,
La al zilei târziu hotar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu