Spre tine eu înalţ un pod,
Din speranţe amputate,
Să pot trece râul tulbur,
Al dorinţelor deşarte.
Noaptea o să prind un înger,
Iar aripile-i voi fura,
Cu sete o să-l ciopârţesc,
Spre tine ca să pot zbura.
Poate o să-mi fac o scară,
Din frânghii şi crengi uscate,
Să pot suii muntele-nalt,
Până la a ta cetate.
Iată-mă! Alerg spre tine,
Grăbit să îţi vad ochii dragi,
Căci venerez făptura ta,
Chiar şi pământul care-l calci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu