miercuri, 1 februarie 2012

Ecourile Lunii




Pluteşti

pe laguna nopţii

şi te laşi purtată

de o maree de vise.



În ochii tăi închişi

dansează aburi de păcate,

ca peste o cafea fierbinte.



Te aprinzi la faţă

de focul dorinţei trupeşti,

eşti însetată de sărut

tânjeşti...

după atingeri fierbinţi,

îţi muşti violent buza

pântecul îţi tresaltă,

iar cearceaful dezveleşte

floarea fragedă a unui sân,

începi să tremuri

posedată de placere,

ca în final...

să înfiori odaia

cu un geamăt dulce.



Se crapă o icoană,

iar crucifixul

cade de pe perete.



Când vei deschide ochii...

îmi vei sinţi lipsa,

vei ţese rugăciuni

să naufragiez în patul tău

la refluxul nopţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu