Nu ştiu ca să frământ lutul,
N-am atâta iscusinţă,
Să îi dau forma perfectă,
Îmi este cu neputinţă.
Nu pot ca să cioplesc piatra,
Dalta nu îmi stă în mână,
Nu mi-a dat ca să fiu sculptor,
Ursitoarea cea păgână.
Pensula îmi e străină,
N-am valenţe în pictură,
Pânza preţioasă cere,
Artă nu mâzgălitură.
Dar am pana tremurândă,
Care patima-mi îndură,
Şi am sufletul ce-o mână,
Ca să îl dau spre lectură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu