duminică, 14 iulie 2013

Temelie


ecouri de inimă goală
pana îmi scutură glacial
trasate de-un suflet de smoală
pe neîmplinirea de fundal


în cântec de carii şi molii
aura mi se deşiră lent
iar noaptea când dorm şi strigoii
urmăresc un ideal absent


visul se-nchide tăcut în zori
mă lasă să cad în ruină
apoi să mă reclădesc spre nori
peste-o iubire clandestină


mi-am scris zbuciumul mistuitor
să-mi fie mereu mărturie
a vremurilor pline de dor
de când ardeam ca o făclie


10. 07. 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu