ecouri de inimă goală
pana îmi scutură glacial
trasate de-un suflet de smoală
pe neîmplinirea de fundal
în cântec de carii şi molii
aura mi se deşiră lent
iar noaptea când dorm şi strigoii
urmăresc un ideal absent
visul se-nchide tăcut în zori
mă lasă să cad în ruină
apoi să mă reclădesc spre nori
peste-o iubire clandestină
mi-am scris zbuciumul mistuitor
să-mi fie mereu mărturie
a vremurilor pline de dor
de când ardeam ca o făclie
10. 07. 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu