Plutesc absent ca frunza-n vânt,
Prin vidul de iubire,
Galben la faţă cad tăcut,
Spre lenta putrezire.
Şi plopu-i doar un vis distant,
Cu zbuciumu-i văratic,
Iar dragostea se pierde-n zări,
Ca şoimul singuratic.
În orişicare zi-mi blestem,
Condiţia lumească,
Căci nu e leac să-mi vindece,
Osmoza sufletească.
Descumpănit mai scriu ceva,
Mai pun sare pe rană,
Durerea nu-mi va înflori,
Cristale pe sub geană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu