cândva
într-un august torid
doar preţ de o secundă
m-am plimbat prin ochii tăi
ca printr-un lan de floarea soarelui
cuprins de plânsul fără suspine
petalele lăcrimate se aşterneau
într-un strat de un galben radiant
dar spre senin răzbătea
doar negrul seminţelor coapte
în miezul cărora ai pus
embrioni de păcate şi vise
rod pe care l-am cules
din fiecare privire
am fost acolo
am păşit desculţ printre raze moi
m-am adăpat din apa cea mai pură
m-am odihnit sub umbra molcomă
şi am văzut tot aurul ce-l porţi ascuns
sub bolta irişilor întunecaţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu