joi, 25 iulie 2013

Vis de-o vară


Apusul se desfăşoară cleios,
tablou semiobscur
pictat în culori hemoragice.

Tresari din somn
când piciorul tău moale
îmi mângâie obrazul mai aspru
decât nisipul ultimului ceas.


Nu te teme draga mea!
Rochia păcatului îţi vine perfect,
nu are rost să o pătezi cu iubire,
oricum nu pentru mine,
căci n-aş găsi tărie să o port
până la ofilire, până în ţărână,
sau chiar dincolo,
dar în seara asta arzi de pasiune
şi vreau să mă las mistuit.


Am tras un nor peste lună
şi am să ţes pe tine mătase de sărut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu