orizontul mijeşte dureros
sălbatic înţesat cu sârmă ghimpată
fire urzite de artizanul durerii
vene metalice reci
prin care o inimă infernală
pulsează ser plin de singurătate
venin viperin
fericirea mea nu avea aripi
părul lung bălai i-a adus sfârşitul
în încercarea de a ajunge la mine
iar pielea sfâşiată barbar
şuieră un marş funebru
când vântul îi intră prin ochi
în răsărit şi în apus
soarele planează pe nori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu