Iarna rodeşte din nou
şi scuturã peste lume
puritate rece.
Reînvie glasul sobelor
risipind cãldurã, linişte şi poveşti
în arome de mãr copt şi vin fiert.Gutui zgriburesc la ferestre,
lacrimi ale toamnei târzii
ce s-a închis în ele.
Albul strident, rãneşte ochii
ce leapãdã cristal lichid
ca doua izvoare neângheţate.
Împovãrat de nori adormiţi
cerul îşi sprijinã bolta
în coloane de fum cald.
Apoi în apele limpezi ale vãzduhului
luna plinã va dansa cu gerul
pe ringul vãii îngheţate.
Drumul timpului spre dimineaţã
va fi troienit de nãmeţi grei,
sub care vor încolţi versuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu