Îmi cresc sub unghii
cuie ruginite,
pe spate îmi înfloresc
lovituri de bici,
rănile mustesc.
Zi de zi mă torturează gândul
unei existenţe inutile.
Îmi miros carnea arsă
care fumegă pe fier incandescent,
după ce călăul destin
îmi însemnează fruntea
cu pecetea de sclav.
Întins pe cadran de ceas
simt fiecare tic-tac
cum întinde lanţul,
ca să mă frângă.
Am sub limbă cheia temniţei
şi-mi plănuiesc evadarea
înaintea loviturii de graţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu