Cu neguri de uitare negre
pe care l-am inundat subit
cu ecouri crunte de tãcere.
Aici prãvãlesc în noapte
zgura tãioasã a fiecãrei zile
şi scurg grãunţele de otravã
ce le scuipã pe mine cu urã
toţi şerpii ce mã înconjoarã.
Aici mãtur resturile temporale
într-un deşert avid de secunde,
plin de cenuşã mişcãtoare
în care clocotesc oseminte,
resturi încinse ale demonilor
ce s-au hazardat sã mã posede,
pe care i-am consumat şi absorbit
arzându-i în flãcãri luminoase.
Prin mângâieri de foc mocnit
şi-n briza liniştii depline
valea mizerã va învia,
devenind ogor fertil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu