deasupra mea norii
au uitat să mai cadă
devenind simplu decor
îmi bălteşte sângele în vene
iar sufletul deasupra sa
s-a transformat în roi de muşte
şi îi soarbe seva cu nesaţ
până la secarea izvorului
ca apoi să caute altă albie
ascund deşertul din priviri
până la prima ploaie de viaţă
când o să-mi curgă puhoaie-n ochi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu