luni, 2 iulie 2012

Jumătate lipsă

Poezia
este cel mai mare munte,
în vârful căruia zeii fac popas
la umbra pomului cunoaşterii.

Îi escaladez pantele stâncoase,
cu frânghii de cuvinte şi pitoni de metaforă,
în cautarea celei mai înalte stânci
de pe care să mă arunc în gol.

Nu pot decat să planez,
Raiul mi-a dat prima aripă şi Iadul pe a doua,
una crescută în exterior şi alta în interior,
într-un antagonism care mă sfâşie.

Cu singura pană
mai împletesc încă o cărare
cu o ureche ascultând ale heruvimilor ode
şi cu cealaltă diavolii dospind apocalipsa.

Îmi iau elan pentru încă un salt
în care voi mima zborul şi ţipătul primordial,
căci sunt doar o jumătate de pasăre phoenix
în căutarea unui crematoriu.


2 comentarii: