sâmbătă, 11 august 2012

Vas fantomă

în vele îmi plânge curcubeul
şi îmi oftează marea cu un vânt calm
purtându-mi departe corabia gândului
pe ape care se încheagă spre cer
către porţi demult închise


comete zburdă ca delfinii
stelele s-au înecat în spuma valurilor
însă lumina farului mă înconjoară
şi mă trece prin furtuni aprige
cu toate ca destinul este la cârmă


catargele şubrede mi se tocesc
pe sub perdelele aspre de nisip
prin care timpul mă trece nemilos
în căutarea mea utopică a clepsidrei
în care secunda primordială se divide


ultimul port mă aşteaptă în ceaţă
să îmi leg vasul de o piatră de mormânt
departe de apele unei lumi tulbure
şi de curgerile veninoase din privirile
celor ce nu văd dincolo de cuvinte


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu