sunt strajă peste pajişti
pline de cucută şi mătrăgună
pironit în ţăruşul sorţii
pe care îmi urcă în piept
buruieni albinoase
printre otrăvuri acide
voi sta să îmi maturez versul
timp de 77 de generaţii de corbi
şi să îmi fac aripi negre
din penele lor lepădate
când inima-mi va fi avidă
ca un bulgăre de var nestins
îmi voi lua tăcut zborul
spre râul iubirii din care voi renaşte
porumbel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu