îmi răsună pieptul a neîmplinire
ca un clopot cu limba inimă de plumb
când paşii privirilor ei nasc în mine
înţepătoare ecouri piramidale
ascund avântul spre fericirea interzisă
îmbrăcându-mi privirile cu roba tristeţii
când îmi curge pe stalactitele sufletului
seva iubirii pe care nu am s-o gust
mărul oprit va putrezi în întunericul rece
rămânând în urma lui doar învelişul de versuri
căci nu o să-i câştig dragostea la loz în plic
la loteria viselor măsluită de destin
nu ne ramane decat sa asteptam, poate cineva ne va hrani sufletul si va face putina lumina...
RăspundețiȘtergerefoarte frumos !
Poate intr-un final soarta isi va arunca zarurile intr-o combinatie favorabila...
RăspundețiȘtergereToate cele bune Adela!