Alchimia cuvântului

pulsul inimii universului
îşi etalează tainele de nepătruns
codate în unde luminoase
care tremură în astri

dezlegarea ecuaţiei cosmice
apare ca un ţel utopic
prin prisma timpului meu finit
iar versetele de aur ale nemuririi
nu curg prin artera subţire
a cunoaşterii umane

străin de alfabetul divin
în care totusi suntem scrişi
încep a şlefui cuvinte brute
cu speranţa oarbă de a scrie
în limba mea de lemn
psalmii prohibiţi ai eternităţii

însetat de stihuri nescrise
ascunse prin unghere întunecate
caut să inund văile sterpe
sorbind râuri de lumină