Cu pana cheie de suflet,
În cuşcă cu alte vise,
Şi cu zbuciumatul cuget.
Eu te-am închis în inimă,
Pumnal rece şi ruginit,
Legat în lanţ de patimă,
Pe care însă l-ai zdrobit.
Apoi sub pleoape te-am închis,
Însă cutremur te-ai făcut,
Să naşti în mine un abis,
Să-l am cu versuri de umplut.
Te-am inchis în a mea carte,
Sub file cu suflet de scrum,
Semn între dorinţi deşarte,
Într-un capitol cu parfum.
Te-am închis în amintire,
Am renunţat a mai spera,
Căci dreptul la fericire
Nu sunt în stare a ţi-l da.
Te-am închis ca pe o floare,
Să nu mai simt al tău parfum,
Aromă de disperare,
Te las acum... îmi văd de drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu