O mână aspră printre file
înfioară cuvintele scuturate
în brumă subţire de versuri,
a căror efect balsamic
îmi alină palma bătătorită.
Picioarele sătule de umblet
zac înfipte-n duşumea,
iar capul apasă greu pe umeri
ca o sentinţă definitivă
dată de o zi de muncă.
Televizorul propagă zgomot,
simt că îmi ucide gândurile,
iar creionul nu mai găseşte drumul
către izvorul poeziei
pierdut printre grăunţe de sudoare.
Revin printre foile scrise
care se holbează iscoditor
la degetele mele ostenite.
Mă uit şi eu atent la ele,
dar nu găsesc nici o sămânţă
şi nici un scop peren ca să-l plantez
în pământul de sub unghii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu