duminică, 26 aprilie 2015

Doruri pătimaşe


Condeiu-mi tremură în mână
şi foaia se-nfioară dureros,
de stau pierdut să-mpletesc versuri
din doruri care sufletul mi-au ros.

Mi-e dor de apa din fântână,
să o simt proaspătă şi rece-n pumni,
mi-e dor de pajiştea-nflorită,
mi-e dor să calc peste ai mei străbuni.

Mi-e dor de iarba din ogradă,
cu rouă să îmi spăl picioarele,
pădurea mă aşteaptă verde,
mi-e dor să pot să-i simt aromele.

Mi-e dor de nopţile de august,
să stau să-ţi scriu sub ploi de meteori,
mi-e dor de-al greierilor cântec,
mi-e dor sa te visez până in zori.

Mi-e dor ca vântul să mai bată
prin plopii care-n mine au crescut,
mă zbat aici căci cel mai tare
mă arde dorul de al tău sărut.




05. 04. 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu