Când aripile-mi grele, sleite cătau briza
şi ochi-mi n-aveau poftă să bea lumina-n zori,
m-ai readus la viaţă cu sete să sorb stele,
iubirea ta-mi dă aripi să zbor până la nori.
Şi nici o întristare nu-mi mai brăzdează fruntea,
nu mai am gânduri negre să-mi sece sufletul,
te am pe tine draga, izvor de fericire,
nu poate nici un demon să-mi strice zâmbetul.
Doar tu îmi dai putere să nu mă tem de viaţă,
să nu mă ardă dorul şi-n versuri să îl cânt,
când voi veni la tine tu să mă iei în braţe,
la tine mi-e scăparea... sărutul tău e sfânt.
25. 05. 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu