o floare zace nedeschisă-n mine
un mugure încarcerat într-un cub de gheaţă
căci viaţa mă strânge
imaginaţia îmi urzeşte fire subţiri
care nu pot coase nasturii iubirii
iar haina mea smulsă de vânt
se îmbibă cu otrăvurile ploii acide
şi putrezeşte pe un gard dărăpănat
lumina nu îmi este de folos
aşa că îmi adun iţele şi plec
spre colţul meu întunecat şi rece
unde voi împleti o plasă deasă
să prind în ea o iluzie nouă
din care să mă hrănesc o vreme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu