perdeaua ploii de primăvara
acoperă prăpastia care ne desparte
un fulger născut prematur
ţi-a poleit făptura cu lumina-i rece
preţ de o secundă am fost fericit
apoi în nopţi albe te-am pictat
aşa cum poate nici nu eşti
zbaterea mea nu are sorţi de izbândă
cum n-are nici cerul atâtea lacrimi
să umple hăul dintre noi
iar versurile nu imi servesc drept pod
să trec abisul fără fund
blestem destinul nemilos
c-a trebuit să mă găseşti aşa
că te-am aflat tocmai acum
iar râpa nu se-nchide ca o rană
mă biciuieşte gândul ghimpat
că vei fugi de un suflet bătrân
iar perspectiva verii furtunoase
dospeşte în mine grăuntele de curaj
cât îmi trebuie pentru un salt în gol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu