alt izvor s-a ascuns sub pietre
ca un şarpe din calea omului
care îi va strivi capul
călimara seacă
de când ea nu-şi mai spală faţa
în oglinda visului meu
unde îi citeam trupul cu ochii buzelor
ca pe cel mai sfânt poem
iar seva sărutului curgea
nestingherită în pană
nici o licoare nu-i cu leac
florile rupte din grădina fericirii
se ofilesc în vaza sufletului meu
plină cu apă de la Marea Moartă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu