la spectacolul meu un înger plictisit
în mână c-un buchet de roze moarte
s-a aşezat în primul rând
înfăşurat în mantia de pene jerpelite
duhnea a eternitate stătută
smulgea petală după petală
câte una pentru fiecare act ratat
indiferent la masca mea de tragedie
am pus în scenă visul milenar
într-un decor de neîmplinire şi lacrimi
dar a rămas în aceeaşi aură nedefinită şi rece
acum nu gasesc măcar o actriţă
pentru rolul de fericire molipsitoare
ca asemeni spinilor care fac trandafiri
să pot înflori şi eu pe ascuns
cel puţin o floare stearpă
atunci cortina va putea cădea
peste bătaia de aripi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu