pe forma sufletului
îmi împletesc gândurile
printre nuiele de veşnicie
făcându-mi coş pentru merele roşii
în bâlciul lumii păgâne
biciuit de priviri tăioase
îmi şterg fructele de colb
şi le dau de pomană
luaţi şi gustaţi
acesta este rodul cugetului meu
răscopt pe timp de secetă
fără strop de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu