La fântâna dintre ceruri,
Duc de braţ ulcior ciobit,
Să îl umplu cu lumină,
Din izvor de răsărit.
Clipocesc razele pale,
Într-un ochi înfloritor,
Puţ săpat de mândrul Soare,
În granitul norilor.
Cumpăna scârţâie jalnic,
Scoţând zori-n făurar,
Un bocet tăios de crivăţ,
Peste-al nopţilor hotar.
Mă îmbăt din apa rece,
Olu-l umplu până sus,
Însă-i gol pe când mi-aş
stinge,
Marea sete din apus.
Vai de tine lut netrebnic,
Seva zilei risipeşti,
Nu aflu un pumn de humă,
Să fac să nu te goleşti.
În cuptor de veşnicie,
Te-am ars şi te-am maturat,
Dar păşind în lumea asta,
Într-un colţ de timp te-am
sspart.
Strânge-ţi rana temporală,
Până pe-al morţii tărâm,
Mai poartă-mă prin alte
ierni,
Apoi am să te sfărâm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu