vrând să îmi vindec alergiile cauzate de timp
mi-am zidit sufletul într-un turn
să urce către stratosferă
delirul nocturn mi-a amestecat gândurile
lăsându-mi doar unul singur
blestemat de tăcere
l-am îmbrăcat în haina suferinţei
şi cu durere l-am parfumat
apoi l-am trimis la cerşit
pe cântecul de leagăn al vântului
s-a întors de la poarta iubirii
cu mâna goală
acum este sclav al cetăţii mele părăsite
şi din ruinele a ceea ce nu sunt
îmi clădeşte scăparea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu