Cântec de jale

în cântecul ploii de vară

tocesc dorinţe dureroase

ca un refren de şoapte aspre

ce-l împletesc pe note joase

gândul îmi curge lin prin straşini

se joacă printre frunze ude

şi zboară spre zeiţa-mi blândă

trupul să-i prinda-n rame crude

cu ochi de foc brodează foaia

cu fir de patimă fierbinte

ce dintr-o vorbă oarecare

mă face să-l urzesc în minte

avid de ea îmi închid ochii

să pot s-o las să mă privească

şi-i simt prezenţa-n orice picur

când ascult doina mocănească

23. 06. 2014

https://www.youtube.com/watch?v=E0MT-dYqxpA