în seara asta
îmi plimb imaginaţia fără lesă
într-un univers de variabile
tu eşti singura constantă
care mai poate să-mi smulgă
gândul
din piroanele rutinei
buze ca frunza de salcie
pline de roua sărutului necules
mă ademenesc spre oaze virgine
unde pe-o aripă de înger
îmbrăcată doar cu braţele mele
o să-mi picuri în ureche şoapte
rănile să-mi vindece
sleit de chinurile visării
cu şi mai mare dor
revin în ochi-mi arizi
să ud sămânţa sădită
04. 07. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu