pe cărarea orei de cumpănă
păsări cu pene de neon
monştri ce transpira smoală
şi alte spaime ceţoase
vor să mă prindă din urmă
înfometat
sufletul îmi aleargă desculţ
prin pădurea părului tău
unde în foşnetul liniştii
înarmat numai cu şoapte
vânează sălbatic fericirea
pe care o va consuma crudă
secunde învolburate
trec peste mine ca o tornadă
când gura-mi însetată
începe pelerinajul spre buzele
tale
către izvorul neînceput
atunci o să fiu sătul...
08. 06. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu