cândva mi-ai trecut prin vis
şi mi-ai furat coarda cea mai sensibilă
pe care ai tors-o pe fus de dor
te-am ajuns din urmă
la echinocţiul de primăvară
atât căt să apuc să-ti fur
voalul cel fin de portativ
ţesut din al meu suflet
înrourat cu note divine
ca iarba dimineţii
acum sunt în clocot la foc mic
căci încă n-am scris versurile perfecte
pentru melodia chipului tău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu