în coroana universului
psalmul tăcerii răsună
ca un cânt de pasăre neagră
camuflată printre galaxii
aud departe focul genezei
trecând prin vid ca printr-un lan
lăsând în urmă tăciuni încinşi
muza ascunsă într-un turn secret
mă priveşte printr-o gaură de vierme
cum rătăcesc printre stele creţe
în căutarea unei raze de sprijin
să-mi învăţ sufletul să meargă drept
dintr-o lojă selenară
în pauzele dramei de jos
ascult concertul de linişte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu